Adevărul despre “opoziția” din Constanța

Astăzi, la Tomis TV, am vorbit despre o realitate pe care politicienii din Constanța se încăpățânează să n-o recunoască: în oraș nu există opoziție politică adevărată. Nu există un pol alternativ, nu există o voce articulată, nu există o forță capabilă să-l clatine măcar pe Vergil Chițac în 2028.

Ceea ce avem acum e o mică gașcă improvizată, un trio care se agită mai mult în online decât în teren:

  • Felicia Ovanesian, Ionuț Rusu și Emil Tatu.
  • O echipă simpatică pe alocuri, vocală, prezentă, dar mult prea mică și prea incoerentă ca să coaguleze o mișcare solidă.
  • Nu construiesc organizație.
  • Nu produc lideri.
  • Nu au resurse.
  • Nu au disciplină.
  • Și, cel mai grav, nu inspiră încredere în rândul constănțenilor, care s-au săturat de scandal, certuri și răfuieli personale. Constanța are nevoie de opoziție reală – una cu idei, cu energie, cu leadership, cu oameni care muncesc zilnic, nu doar postează.

Până atunci, tot ce avem este această „formațiune de WhatsApp”, care poate face gălăgie, dar nu poate mișca voturi. Iar în ritmul ăsta, Vergil Chițac nu e amenințat de nimeni în 2028. Nici măcar de cei care se cred „opoziția”.

Constanța, orașul care tace: până când? Emil Tatu în război cu Primăria Constanța

Într-un nou episod exploziv Tomis Vibes, Adriana Teodoru stă de vorbă cu jurnaliștii Dorian Hapurnea și Emil Tatu despre starea alarmantă a orașului Constanța. Un oraș sufocat de taxe, lipsit de transparență administrativă și condus de un primar care pare complet deconectat de la nevoile reale ale cetățenilor.

Discutăm despre scandalurile recente legate de noile taxe impuse de administrația Vergil Chițac, în special taxa de 200 de lei pentru ocuparea domeniului public, contestată de peste 10.000 de semnatari și ignorată cu seninătate de primar și consilierii PSD-PNL.

Tribunalul Constanța a anulat taxa de 200 de lei, demonstrând că acolo unde vocea oamenilor este susținută de acțiune, se poate înclina balanța puterii. Este o palmă dată aroganței administrative, dar și un apel pentru trezirea conștiinței civice: dacă nu ieșim din resemnare, dacă nu cerem, dacă nu protestăm, vom continua să fim victimele unui sistem care ne ignoră. Iar în 2028, tot Chițac va zâmbi din biroul său, protejat de aranjamente politice și nepăsarea noastră colectivă.

[ANALIZĂ] Vergil Chițac este în alianță cu USR-ul și guvernează cu PSD-ul

Emisiunea Tomis Vibes găzduită de Tomis TV s-a axat pe diferite probleme legate de orașul Constanța și actuala administrație locală, realizatoarea Adriana Teodoru avându-i invitați, cu această ocazie, pe sociologul Răzvan Pantelimon și avocatul Emil Tatu.

„Un sondaj făcut în toamna-iarna anului trecut, acum jumătate de ani, ne relevă că 2 din 3 români, adică 63% spun că în perioada comunistă era mai bine. Nici măcar un sfert dintre români nu consideră că acum este mai bine. Este o creștere, pentru că în 2014 doar 43% considerau că înainte era mai bine. Ceea ce ne spune ceva. Știți că în 2014 a câștigat domnul Iohannis după 10 ani de Traian Băsescu, și lumea avea niște speranțe. Doar 30% dintre tineri, cei sub 30 de ani, consideră că este mai bine acum” a explicat analistul Răzvan Pantelimon.

Doar 9% dintre români mai sunt preocupați de problema corupției

„Avem o ruptură față de problemele reale. Apropo de temerile majore: 53% se tem de creșterea prețurilor la alimente, gaze și energie, 18 se tem de război, iar pentru 9% problema e corupția, criza politică 5%, pandemia 3%. Temele clasei politice nu sunt temele cetățenilor” a mai adăugat Pantelimon.

Emil Tatu: Virgil Chițac a fost împins în față ca militar

În Constanțam din câte văd eum nu ne-am dorit o figură autoritară. Am dorit să revenim și am votat ideea de autoritate. Virgil Chițac ne-a fost împins în față ca un militar ca să gâdile acea coardă sensibilă care are nevoie de autoritate în Constanța. După ce a ajuns aici, foarte multă lume și-a dat seama că în spatele poleirii de autoritate e doar foarte multă incompetență. O spun tot cei cu care vorbesc săptămână de săptămână.

În Constanța nu avem lideri, care să fie sprijiniți de comunitate. Nu avem oameni care să aibă carismă.