Moderatorul Mihai Petre și reputata jurnalistă, Rodica Culcer, fac astăzi o analiză chirurgicală a scenei politice din perspectiva celor patru runde de alegeri din 2024.
Pornind de la ultimele trei sondaje de opinie elaborate de CURS, INSCOP și SOCIOPOL, cei doi caută să răspundă la întrebări ce vizează potențialul clasament al vitorului scrutin europarlamentar și cum poate influența acesta politicile de alianțe:
De ce PSD rămâne un partid incapabil de reformă sistemică iar PNL nu reușește să profite și să își revină?
Până unde va crește AUR și dacă partidul lui Simion poate deveni guvernamental după întâlnirea cu ambasadorul Israelului și ținând cont de recentele rezultate ale alegerilor din Slovacia?
Din ce motive USR nu capitalizează la fel de bine ca AUR greșelile în lanț ale alianței PSD-PNL?
Cât de legate sunt principalele formațiuni politice de Sistem?
Poate fi Eduard Hellvig viitorul președinte al României?
Unde se va duce Klaus Iohannis după încheierea mandatelor?
O emisiune care nu trebuie ratată de pasionații de politică, dar și de toți cei care își pun întrebări cu privire la viitorul României din perspectiva involuției partidelor din ultimii 20 de ani.
Moderatorul Mihai Petre și invitata sa, experta în educație, Paloma Petrescu, vorbesc despre cât de educată este astăzi România și cum va fi în următorii ani.
Cei doi analizează Legea învățământului preuniversitar, cât de utilă este, ce aduce în plus, de când se poate aplica, dacă era în mod real nevoie de o nouă Lege sau dacă a fost doar rodul unui orgoliu prezidențial „nereperat”.
De asemenea, dialogul de astăzi caută să răspundă și altor întrebări importante, cum ar fi: este consumul de substanțe interzise în instituțiile de învățământ scăpat de sub control, cât de importanți sunt cei șapte ani de acasă în evoluția unui elev, cum era pe vremuri vs. cum este astăzi, de ce analfabetismul funcțional pare să devină un fenomen național, unde vom fi peste 20 de ani.
Unul dintre cele mai frumoase și mai puțin cunoscute muzee ale Constanței, cel al Portului, intră într-un mult așteptat și binemeritat proces de reamenajare.
Moderatorul Mihai Petre și custodele muzeului, George Varsami, vă prezintă astăzi istoria Pavilionului Regal, clădirea în care funcționează muzeul, dar și câteva piese de excepție care atestă nașterea și evoluția Portului Constanța, prezența familiei regale în Pavilionul Regal, o bibliotecă cu documente specifice activității portuare, precum și alte povești cu adevărat deosebite ale instituției care, în scurt timp, va redeveni una dintre cele mai importante atracții turistice ale județului Constanța.
„Regele Carol I a văzut potențialul economic al litoralului. Este cel care a insistat pentru construirea Portului Constanța, în condițiile în care marii oameni politici ai României, de la vremea respectivă, n-au fost de acord. Și numesc aici oameni deosebiți precum Petre Carp, Ion Brătianu.
N-au vrut să investească în litoral de frica Rusiei, ca și în ziua de azi. Războaiele ruso-turce, duse de aproape un veac pe acest teritoriu, făcea riscantă investiția într-un port pe litoralul românesc. Regele a insistat totuși, și până la urmă s-a făcut Portul Constanța, asta deși, Carol I nu suporta marea, însă i-a recunoscut importanța economică.
Denumirea de “cuib al Reginei” este una populară, în sesnul că, anglo-saxonii spun “nest” adică loc de odihnă. Pavilionul Regal a ars în urma unui scurtcircuit în 1927, și a fost refăcut în 1928-1929, cu mari eforturi.
În aceeași perioadă s-a construit și Balcicul. În 1930 revine Carol pe tron și i-a interzis mamei sale orice participare la viața publică, deci nu mai venea nici în zilele de 15 august la Constanța, deși era patroana Ligii Navale Române. N-o mai lasă să participe. Regina a mai trecut în 1936, iar ulterior, până în 1938, atunci când a murit, Regina Maria nu a mai trecut pe aici.
Vizitele celor două regine nu au conotație politică, dar, în 1914, a venit aici Țarul Nicolae al II-lea. România a schimbat atunci sistemul de alianțe: a renunțat la Puterile Centrale și s-a alăturat Antantei. Acest sistem de alianțe, zicem noi azi, a fost favorabil României.
De la prima căbănuță din lemn s-a ajuns la o nouă clădire, din beton și cărămidă. În 1963, când au început lucrările de mărire a Portului Constanța, și, sub pretextul construirii digului de larg, este demolată acea parte de clădire. Nu mai poată fi considerată de patrimoniu din moment ce a fost mutilată. A fost transformată în muzeu în 1996″ a explicat istoricul George Varsami.
Moderatorul Mihai Petre și invitatul său, fostul președinte al ANAF și europarlamentar, avocatul Sebastian Bodu, caută astăzi un răspuns la întrebarea: „Este România un stat eșuat?”
Azilele groazei, teribilul accident din localitatea 2 Mai, drama de la Crevedia, influența politicului în cele trei evenimente, reacția instituțiilor responsabile și măsurile de fond care ar trebui adoptate pentru ca așa ceva să nu se repete sunt doar câteva dintre elementele dialogului purtat în ediția de astăzi a emisiunii „Fără Mască”.
Despre viața lui Alex Filip probabil că s-ar putea turna un foarte bun film de acțiune.
De la copilăria și adolescența petrecute într-un cartier modest al Constanței, marcate de influența pozitivă a fratelui său, și până la felul în care sunt modelați tinerii care îi trec pragul sălii.
Din ediția de astăzi a emisiunii „Fără Mască” puteți afla informații extrem de interesante despre: experiența sa de polițist de frontieră și din cea de ofițer BCCO – serviciul antidrog, cu performanțele, evenimentele deosebite, amenințările cu moartea și regretele aferente, când și de ce a decis să renunțe la uniformă și să urce în ringul de K1.
Este boxul un sport doar al bărbaților? Nu, iar acest fapt este confirmat în ediția de astăzi a emisiunii „Fără Mască” de proaspăta vicecampioană europeană de junioare, Maria Bucur Trigos Rocio, și de antrenorul ei, Marcel Jipeanu, ambii de la CS Năvodari.
Când și cum a început pasiunea sa pentru box, câte titluri a adunat până acum, ce înseamnă o zi normală din viața unei vicecampioane europene, cine și cum i-a apreciat până acum remarcabila performanță, care este visul său sportiv, câți tineri practică box și kempo la CS Năvodari, cum le-a schimbat viața sportul de contact, sunt doar câteva dintre întrebările la care invitații moderatorului Mihai Petre răspund în cadrul unui dialog extrem de sincer și de motivant pentru toți tinerii care vor mai mult de la ei înșiși.
Ordonanța austerității și situația economică a României sunt analizate astăzi de moderatorul Mihai Petre și invitatul său, prof.univ.dr. Mircea Coșea.
În ce măsură vor corecta prevederile OUG deficitul bugetar, cum vor fi resimțite acestea la nivelul sectorului public și privat, de ce România nu este în stare sa aibă o strategie economică adecvată noilor realități internaționale, își dorește cineva ca țara noastră să intre în incapacitate de plată, mai avem oameni capabili să propună un plan coerent de redresare și creștere economică, cum și dacă poate fi evitată o nouă criza similară celei din anul 2010 sunt doar câteva dintre întrebările la care puteți afla răspunsuri în ediția de astăzi a emisiunii „Fără Mască”.
Moderatorul Mihai Petre și invitatul său, Florin Dobrescu, vorbesc astăzi despre Rezistența anticomunistă și despre unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai săi, Ion Gavrilă Ogoranu.
Când a început lupta împotriva regimului comunist, ce a însemnat rezistența armată din munți atât pentru Securitate, cât mai ales pentru oamenii simpli din zonă, cum a reușit să scape din acțiunea care a condus la capturarea cele mai mari părți a grupului în anul 1955, de ce a fost considerat „inamicul public numărul 1” până la prinderea din anul 1976 și ce rol a avut președintele Richard Nixon în salvarea sa, ce a crezut despre evenimentele din decembrie 1989 și cu ce s-a ocupat în perioada României democrate, cine se mai teme astăzi de evocarea memoriei sale sunt doar câteva dintre întrebările la care secretarul Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” ne răspunde astăzi, „Fără Mască”.
Moderatorul Mihai Petre, doamna director Alina Dobrotă și inimosul personal al Centrului Regional de Transfuzii Sanguine Constanța (Laura Ion, Mirela Vlaicu, Nicoleta Cercel, Cosmina Optica, Angelica Pernici, Anca Dumitrașcu), vă prezintă astăzi circuitul prin care trece un donator de sânge, inclusiv procesul efectiv al donării.
Veți putea afla tot ceea ce trebuie să știe un potențial donator înainte de a trece pragul Centrului, dar și alte informații interesante despre activitatea curentă, cum ar fi numărul mediu zilnic de donatori raportat la numărul celor care doresc să doneze și la cantitatea necesară de sânge.
O emisiune despre cum poate fi salvată o viață printr-un gest simplu.
Vă invităm să urmăriți o super analiză a ultimelor evoluții ale războiului din Ucraina, de la puciul eșuat al lui Prigojin, la contraofensiva armatei ucrainene și până la rezultatele Summit-ului NATO de la Vilnius, alături de invitatul moderatorului Mihai Petre, istoricul Florian Bichir.
Eliminarea lui Prigojin, operațiune GRU
„Pentru mine a fost o uimire că Prigojin s-a implicat în acest conflict. Nu mă așteptam ca Rusia să folosească mercenari. În prima fază m-am gândit că e ceva putred. Wagner este totuși o creație a sistemului, a Federației Ruse, pentru a acționa sub steag străin. Dar nu mă așteptam că în cazul apărării să apeleze la această armata privată, a acestui bucătar.
Am făcut o analiză și mi-am dat seama că a fost o operațiune a statului rus împotriva lui Prigojin. A fost o operațiune specială a GRU, care s-a săturat. Nu aveau nevoie de bufonul ăsta acolo. Armata a preluat controlul asupra operațiunii. Nu poți să lași bufonul să apară la televizor. E o naivitate să crezi că cei 30.000 puteau să atace Moscova. A fost o făcătură grețoasă.
A fost o acțiune a GRU, cu accept Occidetal. Putin este mai frecventabil pentru Occident. Te trezești cu o aripă mai dură care zice că NATO și-a căutat-o. Nu te joci cu pacea planetară.
Gherasimov a fost victimă colaterală. Și a avut obrăznicia să-l contrazică pe Putin, iar asta nu se uită” a explicat istoricul Florian Bichir
Armata ucraineană, mult mai performantă față de acum 10 ani
„Țineți minte conflictul din Crimeea, nu? La două zile după declașarea conflictului din Crimeea, în 2014, anexarea Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, șeful de stat major al armatei ucrainene a trecut la ruși. Deci despre ce armată vorbim, atunci când șeful armatei trece la ruși?
Ucrainenii de atunci nu mai sunt ca structură de forță și de securitate aceeași de astăzi. Zece ani de consultanță britanică și americană, deci nu mai e armata de azi ucraineană cea din 2014. Au schimbat tactica. Nu mai sunt colegii lor de la Moscova.
Și eu am crezut că în două săptămâni pică Kievul. O spun sincer. Dar s-a văzut că până la urmă Ucraina stă în forță. Este altceva. M-am înșelat și mi-am cerut scuze” a mai adăugat istoricul Florian Bichir.
De la Generația de Aur a scenei la cea de astăzi este tema dezbătută în ediția de astăzi a emisiunii „Fără Mască” de moderatorul Mihai Petre și invitata sa, actrița Arina Cojocaru.
Când s-a născut pasiunea pentru scenă, cum i-a influențat viața și cariera numele tatălui, marele actor Vasile Cojocaru, de ce a optat pentru Teatrul pentru Copii și Tineret, care a fost cel mai drag și complex rol interpretat, cu ce personaj „a plecat” acasă, ce presupune legătura dintre artist și păpușa care prinde viață, cât de complexă este activitatea unui actor manipulant, cine poate face parte din trupa de tineri liceeni „Praf de stele” pe care o coordonează sunt doar câteva dintre întrebările la care Arina a răspuns în cadrul unui dialog efervescent și emoționant. O ediție despre ce înseamnă să fii actor și iubirea de scenă.
Moderatorul Mihai Petre vă invită astăzi la o ediție de colecție alături de marele actor român, Virgil Andriescu. Cum și când și-a început cariera artistică, ce profesori i-au influențat studenția și activitatea ulterioară, care a fost primul rol interpretat pe scena teatrului și cât de mari i-au fost emoțiile, în ce personaj a intrat cel mai bine, care a fost cel mai complex și muncit rol, cu ce mari actori și regizori a lucrat cel mai bine și care dintre aceștia i-au stimulat performanța artistică, unde i-a fost mai greu, pe scenă sau din biroul de director.
Ce înseamnă să fii un actor bun, cum vede evoluția filmului românesc de după 1989, de ce nu îi place să fie numit „maestru” și ce a însemnat premiul Gopo pentru întreaga sa activitate sunt doar câteva dintre poveștile din povestea vieții marelui nostru actor constănțean.
O ediție de colecție, „Fără Mască”, alături de unul dintre reprezentanții „Generației de Aur” ai filmului și teatrului românesc.
Tomis TV 