Unul dintre cele mai frumoase și mai puțin cunoscute muzee ale Constanței, cel al Portului, intră într-un mult așteptat și binemeritat proces de reamenajare.
Moderatorul Mihai Petre și custodele muzeului, George Varsami, vă prezintă astăzi istoria Pavilionului Regal, clădirea în care funcționează muzeul, dar și câteva piese de excepție care atestă nașterea și evoluția Portului Constanța, prezența familiei regale în Pavilionul Regal, o bibliotecă cu documente specifice activității portuare, precum și alte povești cu adevărat deosebite ale instituției care, în scurt timp, va redeveni una dintre cele mai importante atracții turistice ale județului Constanța.
„Regele Carol I a văzut potențialul economic al litoralului. Este cel care a insistat pentru construirea Portului Constanța, în condițiile în care marii oameni politici ai României, de la vremea respectivă, n-au fost de acord. Și numesc aici oameni deosebiți precum Petre Carp, Ion Brătianu.
N-au vrut să investească în litoral de frica Rusiei, ca și în ziua de azi. Războaiele ruso-turce, duse de aproape un veac pe acest teritoriu, făcea riscantă investiția într-un port pe litoralul românesc. Regele a insistat totuși, și până la urmă s-a făcut Portul Constanța, asta deși, Carol I nu suporta marea, însă i-a recunoscut importanța economică.
Denumirea de “cuib al Reginei” este una populară, în sesnul că, anglo-saxonii spun “nest” adică loc de odihnă. Pavilionul Regal a ars în urma unui scurtcircuit în 1927, și a fost refăcut în 1928-1929, cu mari eforturi.
În aceeași perioadă s-a construit și Balcicul. În 1930 revine Carol pe tron și i-a interzis mamei sale orice participare la viața publică, deci nu mai venea nici în zilele de 15 august la Constanța, deși era patroana Ligii Navale Române. N-o mai lasă să participe. Regina a mai trecut în 1936, iar ulterior, până în 1938, atunci când a murit, Regina Maria nu a mai trecut pe aici.
Vizitele celor două regine nu au conotație politică, dar, în 1914, a venit aici Țarul Nicolae al II-lea. România a schimbat atunci sistemul de alianțe: a renunțat la Puterile Centrale și s-a alăturat Antantei. Acest sistem de alianțe, zicem noi azi, a fost favorabil României.
De la prima căbănuță din lemn s-a ajuns la o nouă clădire, din beton și cărămidă. În 1963, când au început lucrările de mărire a Portului Constanța, și, sub pretextul construirii digului de larg, este demolată acea parte de clădire. Nu mai poată fi considerată de patrimoniu din moment ce a fost mutilată. A fost transformată în muzeu în 1996″ a explicat istoricul George Varsami.

