La doar câțiva kilometri de Cetatea Capidava, într-un sat de pe malul Dunării, se află una dintre cele mai surprinzătoare colecții de artă din România. Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” din Topalu adăpostește 228 de lucrări de pictură, grafică și sculptură, purtând inclusiv semnăturile unora dintre cei mai importanți artiști români.
Pentru a readuce această colecție în atenția publicului, Muzeul de Artă Constanța derulează proiectul „Pași pe meleaguri artistice dobrogene”, un demers dedicat redescoperirii patrimoniului artistic local.
Inițiativa a început în august 2022 și propune publicului un adevărat „pelerinaj artistic” prin patrimoniul Muzeului „Dinu și Sevasta Vintilă”, secție a Muzeului de Artă Constanța. Periodic, câte o lucrare din colecția de la Topalu este prezentată publicului, alături de povestea artistului care a realizat-o.
O colecție impresionantă, născută dintr-un gest de generozitate
Povestea muzeului de la Topalu este, în sine, una spectaculoasă.
Colecția a fost donată comunității în anul 1960 de medicul Gheorghe Vintilă și cuprinde 228 de opere de pictură, grafică și sculptură adunate de acesta de-a lungul vieții.
Muzeul poartă numele părinților săi, Dinu și Sevasta Vintilă, primii învățători ai comunei Topalu și cei care au construit prima școală din localitate.
În memoria lor, Gheorghe Vintilă a oferit comunei natale atât imobilul, cât și impresionanta sa colecție de artă.
Astfel, într-o comună dobrogeană aflată pe malul Dunării, la aproximativ șapte kilometri de Capidava, pot fi admirate astăzi lucrări semnate de Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea sau Oscar Han.
Constantin Aricescu și „Peisaj din pădure”
Una dintre lucrările aflate în patrimoniul muzeului este „Peisaj din pădure”, semnată de Constantin Aricescu, pictor născut la 11 noiembrie 1861 și decedat în 1932, la București.
Aricescu reprezintă un caz interesant în istoria picturii românești. A expus inclusiv în cadrul Tinerimii Artistice, însă lucrările sale au provocat reacții dintre cele mai dure din partea criticilor vremii.
În 1905, pictorul Apcar Baltazar îi caracteriza creațiile drept peisaje convenționale și vorbea despre Aricescu ca despre un „artist amator”. Câțiva ani mai târziu, în 1911, Tudor Arghezi avea să-l taxeze și el extrem de sever, iar în 1923 criticul Oscar Walter Cisek scria că „perseverența domnului Aricescu ne face să căscăm”.
Timpul a permis însă și o reevaluare a pictorului.
Scriitorul și criticul de artă Tudor Octavian observa că Aricescu folosea „o tușă mică și diafană, de miniaturist” și considera că tablourile sale au „un fluid bizar”, emanând solitudine și o distanțare aparte.
Imaginea folosită de Tudor Octavian pentru a descrie întreaga operă a artistului este poate cea mai sugestivă: Aricescu pare să fi pictat întreaga viață un singur tablou uriaș, din care a decupat apoi fragmente și le-a așezat în rame.
Unul dintre aceste fragmente se află astăzi la Topalu.
Prin proiectul „Pași pe meleaguri artistice dobrogene”, Muzeul de Artă Constanța încearcă să readucă asemenea lucrări și povești în atenția publicului și, în același timp, să reamintească existența unei colecții excepționale aflate departe de marile centre culturale ale țării.
Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă” rămâne astfel una dintre comorile culturale ale Dobrogei: un loc în care, într-un sat de pe malul Dunării, pot fi întâlnite câteva dintre marile nume ale artei românești.