Ipocrizia lui Costin Răsăuțeanu

Astăzi, la Tomis TV, am vorbit despre Costin Răsăuțeanu — probabil cel mai abil practicant al camuflajului politic din administrația locală. Un personaj care nu se vede, nu se aude, nu deranjează pe nimeni, dar pândește orice fisură în mandatul lui Vergil Chițac ca să iasă la lumină exact când îi convine. Răsăuțeanu nu are curajul confruntării directe. Nu și-l permite. El funcționează doar în zonele gri: prezent, dar invizibil; viceprimar, dar fără amprentă; lider PSD, dar fără opinii asumate.

E profesionistul tăcerii strategice, al poziționării la milimetru, un politician care a înțeles că, în Constanța, supraviețuiesc cei care tac și așteaptă ca alții să se prăbușească. În timp ce orașul se degradează, în timp ce deciziile se iau fără direcție, Răsăuțeanu preferă să stea în fundal, cu pixul pregătit, notând fiecare greșeală a primarului — nu ca să repare ceva, ci ca să beneficieze de momentul prielnic. Nu propune soluții. Nu apără interesele constănțenilor. Nu își asumă nimic. El doar așteaptă. Și asta spune totul despre tipul de politician care aspiră la putere nu prin luptă, ci prin expectativă. Nu prin responsabilitate, ci prin oportunism. Costin Răsăuțeanu nu vrea să conducă orașul. Vrea doar să fie acolo când cade altul. Un viceprimar care și-a făcut din invizibilitate o strategie, iar din oportunism — un mod de viață politică.