Radu Rusen, director SNC: „În România nu se pot construi nave mari, pentru că nu este eficient economic”

Șantierul Naval Constanța este una dintre companiile românești care au performat în activitate atât înainte de 1989, cât și după. Despre istoria construcțiilor și reparațiilor de nave, problemele întâmpinate de-a lungul timpului, necesarul și calificarea forței de muncă, competiția de pe plan intern și internațional, precum și despre proiectele de viitor, directorul general al SNC, Radu Rusen ne-a vorbit în exclusivitate la Tomis TV:

Eu sunt a doua generație de ingineri navaliști. Tatăl meu a lucrat în Șantierul Naval din 1961 până în 1994, de la inginer stagiar la director general.

La Șantierul Naval din Constanța s-au construit înainte de 1989 navele petroliere, inclusiv cea mai lungă navă, Comănești, de 304 metri lungime. Din acea clasă de nave, SNC a continuat să construiască și după 1989: una a fost pentru statul român, adică pentru noua companie Petromin, și alte patru nave au fost livrate către Africa de Sud, Belgia și Italia. S-a construit atât cât s-a putut susține economic această activitate.

Construcțiile de nave românești au suferit în evaluarea internațională datorită navelor construite spre finalul anilor ’80, atunci când statul român a decis să oprească importurile de echipamente și să omologheze intern aceste echipamente.

Despre privatizarea Șantierului Naval Constanța

Șantierul a fost privatizat în baza unui acord cu Banca Mondială, din cauza lipsei de finanțare a sistemului. Undeva în 1996, cu criza Bancorex-ului șantierul nu a mai beneficiat de finanțări care să-i permită să construiască nave de mare tonaj. Și a fost obligat să accepte condiții comerciale mult mai dificile. Era un număr mare de personal care trebuia încărcat cu proiecte. Înainte de 2002 a fost câteva situații dificile dar de frica unor demonstrații societatea și-a continuat activitatea.

Grupul Histria și-a asumat riscul într-o piață foarte proastă la acel moment, în 2002. Practic n-au mai fost competitori care să participe la licitația organizată de către APAPS sub consultanța Société Générale care era agentul de privatizare, tocmai pentru că piața nu permitea.

Un șantier naval aduce mai puțin profit. Dacă o să vă uitați în ultimii 20 de ani, toate celelalte șantiere și-au schimbat și numele și acționariatul fiind deținute de grupuri puternice străine.

Imediat după privatizare am dezvoltat un proiect de tanc de produse petroliere și chimice de 40.000 TDW, pentru care am reușit să contractăm și să livrăm 21 de nave. A fost cea mai mare serie de nave din România. Am avut perioade de vârf, 2008-2009, când am livrat și câte 5 nave pe an. N-am ales întâmplător acest proiect. Este o navă dificilă și din acest motiv doar două șantiere din Coreea și unul din China mai fac nave similare. În România nu se pot construi nave mari, pentru că nu este eficient economic. Au încercat cei de la Mangalia și n-a funcționat.

Criza din 2008-2009 și industria navală

Industria constructoare de nave a intrat în criză în anul 2009, și nu prea a ma ieșit, pe fondul existenței unui supratonaj în piață. S-a construit foarte mult înainte de 2009. A fost o inflație de tonaj.

În momentul acela am înțeles că nu este eficient să construiești nave. Așa că ne-am axat pe reparații și reconversii de nave. Ponderea construcțiilor în acest moment este de sub 50%.

Suntem implicați și cu zona de nave tehnice pentru offshore. Încercăm să deservim zona noastră. Nu putem face concurență șantierelor din China și Coreea.

Pe partea de reparații nave este o perioadă de vârf. Avem în reparații și modernizare și Fregata Mărășești a forțelor navale.

Efectele conflictului din Ucraina

Războiul din Ucraina ne afectează la costul materiilor prime, în special al produselor din oțel pentru că înainte aveam în competiție, pe lângă Liberty Galați, și producători din Ucraina. Din această competițe reușeam să ținem prețurile la niveluri acceptabile.

Acum cei din Ucraina au dispărut ca și furnizor. Iar cei din România au problem pentru că își asigurau din Ucraina și Rusia anumite materii prime pe care nu le mai pot aduce, și trebuie să le aducă acum din altă parte.

Forța de muncă a SNC

Căutăm oameni în permanență. Avem relații de colaborare cu școlile profesionale. Vrem să extinem acest tip de colaborare. Mergem pe recrutări în județul Constanța. Ne promăvăm prin intermediul primăriilor, dar facem angajări și prin metodele clasice.

Avem cam 900 de angajați, avem și subcontractori, iar pe platformă lucrează în jur de 1300 de angajați. Avem și muncitori vietnamezi și am adus și din India. Aproximativ 10-12% din personal este din import.

Venitul mediu lunar este de 4000 lei brut, dar cu ore suplimentare depășesc 4000 de lei net.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.